Pandemia a fost o perioadă pe care aș vrea să o rezum în câteva sute de cuvinte deoarece aș vrea să trecem mai repede peste această perioadă provocatoare, să nu zic dificilă, a vieții noastre. Multe lucruri s-au întâmplat, unele bune, altele mai puțin plăcute.
Pe 7 aprilie am sărbătorit în familie ziua Biancăi. La începutul lunii mai mi-am dat demisia, iar soțul meu era în concediu tehnic din aprilie. Anul 2020 ar fi trebuit să fie primul an în care Bianca ar fi avut parte de prima petrecere organizată cu copii deoarece pragul vârstei de 10 ani e unul important pentru noi, dar și pentru ea.
În caz că nu știați, Bianca a muncit mult pentru a atinge performanțele pe care le are acum și sunt extrem de mândră de ea pentru că își capătă puțin câte puțin libertatea și independența. Face lucruri făra ajutor, de exemplu vine din dormitor în sufragerie singură, se ridică de pe scaun sau fotoliu, stă singură la baie în picioare.
Luna mai
Soțul meu și-a reluat activitatea, iar eu am demisionat deoarece bunica nu ne mai poate ajuta cu Bianca din cauza problemelor de sănătate. De la cei 6 ani până la 9 ani ai Biancăi am lucrat 8 ore pe zi ca secretară-facturistă în domeniul comercial, iar anul trecut am cerut program de 4 ore pentru a mă ocupa mai mult de Bianca. Decizia de demisie a fost a mea, pentru că așa am simțit că este mai bine pentru mine și familia mea în perioada aceasta, decizia aceasta s-a suprapus și cu niște dorințe interioare pe care nu reușeam să le duc la bun sfârșit, dorințe, idei legate de dezvoltarea mea profesională, sufletească, adică de ceea ce îmi place să fac cu adevărat.
Luna iunie
De 1 iunie, Bianca a avut parte de prima sa căzătură serioasă deoarece s-a lovit la frunte, nas și puțin la buză după ce s-a împiedicat și dezechilibrat. Norocul a fost că nu a rămas cu semne pe față. Pe drumul spre casă o vecină cu suflet mare ne-a oferit betadină și o sugestie despre ce cremă să folosesc. Deși m-am supărat puțin pentru că fusese o zi a copilului frumoasă, sunt bucuroasă că Bianca s-a vindecat rapid și a trecut peste acest moment. Copiii cad și se ridică, merg mai departe, așa trebui să facem și noi copiii mai mari, când cădem ne oblojim, ne ridicăm….mergem mai departe, că așa-i viața!
Luna iulie
Luna iulie a inclus ziua mea și a Americii, noi, două surori, cum îmi place mie să glumesc. Nu am mai avut parte de sprijin din partea profesorului-psihoterapeut acasă și am cerut ajutor online. Am continuat să o ajut așa cum am făcut în ultimii 10 ani deoarece pe anumite arii dezvoltarea sa se situează între 1-3 ani și nu vorbește deloc. Deocamdată se exprimă prin vizual și auditiv având un IQ de 28-30. În timp va învăța să se exprime și prin cuvinte.
Luna august
Anul trecut, în octombrie, după un drum de 250 km de la străbunica maternă, a adormit în mașină și am avut parte de un incident extrem de neplăcut. Am luat-o în brațe, dormea, iar când am ieșit din mașină a scos un horcăit, se învinețea la gură, dădea să leșine, o țineam în brațe la verticală și părea că se tot scurge, voia să închidă ochii. Am strigat-o, i-am dat palme, am stropit-o cu apă, nu am lăsat-o să își piardă cunoștința, iar în câteva minute a reușit să își revină. Medicul pediatru ne-a indicat două direcții: probleme cu inima sau neurologice. Era 2019 când am fost la un consult neurologic unde am înțeles că ar fi fost vorba de o lipotimie pe care trebuia să o investigăm în spital, dar pandemia a dat totul peste cap.
În august 2020 același incident s-a repetat, iar noi ne-am speriat îngrozitor. Eu, cel puțin am crezut că moare. Cât am stat la țară două săptămâni, s-a simțit bine, iar când ne-am întors la București, a stat pe scaunul din față cu centura pusă. Perioada petrecută la străbunica Biancăi a fost benefică deoarece am petrecut timp în natură, la aer curat, am exersat mersul în pantă. Mamaia, o bătrânică hazlie, tot timpul are ceva de făcut, ba o mâncare bună pe plita de la sobă, da, știu, e vară și poate era mai comod să o facă la aragaz, dar mâncarea de pe plită, la foc e mult mai gustoasă decât mâncarea de pe aragaz.
Lunile septembrie, octombrie, noiembrie
Nu am făcut nimic deosebit, doar controlul la inimă și cel neurologic. Controlul cardiologic ne-a arătat că Bianca are o insuficiență mitrală la o valvă și este normal deoarece are probleme neuromotorii și este mai agitată. De aceea, la fiecare 6 luni vom merge la control cardiologic.
Așadar, 2020 a fost un an cu suișuri și coborâșuri, dar rămânem optimiști ORICE AR FI!
sursă poză https://pixabay.com/ro/vectors/ekg-inima-calendar-pace-anul-nou-4726241/