File de jurnal – iulie 2022

   Bianca, fetița care a reușit să meargă pe propriile picioare la 8 ani, ne-a demonstrat că este o luptătoare. Că în ciuda afecțiunii rare cu care s-a născut și din cauza căreia suferă de deficiențe motorii și cognitive, nu este cu nimic diferită față de alți copii. Dimpotrivă, este încercată de o dorință efervescentă de viață, dorind să descopere tot mai multe lucruri și să cunoască tot ceea ce o înconjoară.

De-a lungul anilor, Bianca a fost nevoită să ia parte la numeroase ședințe de terapie, să poarte diferite proteze de susținere. Datorită donațiilor din impozitul de 2%, aceste lucruri au fost posibile și, astfel, Bianca a ajuns să-și recapete, încetul cu încetul, integritatea funcțională motorie. Astfel, acum este în stare să se deplaseze singură pe distanțe scurte, să țină un creion în mână și, încet, dar sigur, va reuși să-și coordoneze și activitatea mână-ochi.

Deși Bianca nu poate comunica verbal, reușește să o facă prin privire, semne și sunete. Nu există limite de comunicare când vine vorba de a înțelege un copil atât de frumos și atât de plin de viață, cu un zâmbet care ar putea lumina chiar și cea mai întunecată cameră. Bianca are puterea de a radia chiar și în cele mai ploioase zile, fiind un copil special nu doar prin prisma incidenței bolii de care suferă, ci și prin puterea de care, zi de zi, dă dovadă.

Toate aceste lucruri au fost posibile în special datorită susținerii oamenilor. Nu doar celor care au donat, care și-au redirecționat impozitul, ci și datorită celor care au dus mai departe mesajul nostru. Încă o dovadă a faptului că trăim într-o lume în care, punând mână de la mână, putem face lucruri mărețe. Atât de mărețe încât pot schimba viața unui copil și, prin acesta, viața unei întregi societăți. Valoarea unei societăți este redată de modul în care își tratează copiii.

Deși Bianca va trebui să facă kinetoterapie toată viața, deoarece trebuie să-și mențină activitatea motorie și să tonusul muscular, să-și dezvolte sensibilitatea proprioceptivă fină și grosieră, este pe drumul cel bun. Neputând să se ridice singură din șezut, Bianca încă este asemenea unui copil micuț, dorind să exploreze și să cunoască mediul în care se află.

Dorința de a cunoaște, de a apuca, de a trage, modul în care comunică și își exteriorizează sentimentele – toate acestea sunt realități care n-am fi crezut vreodată că vor fi posibile. Bianca a progresat enorm, chiar și apucarea unui biscuite fiind unguent pentru sufletul nostru. Nu mai există eforturi, nu mai există supărări, neajunsuri și dezamăgiri – când Bianca zâmbește, totul dispare. Deoarece știm că Bianca a evoluat și nimic nu a fost în zadar.

Chiar dacă Bianca este retrasă, îi simțim dorința de a se juca. De a arunca o minge, de a iniția jocuri și de a fi alături de alți copii. Acest lucru, bineînțeles, nu este posibil, deoarece Bianca este diferită. Dar prin faptul că este diferită, Bianca este unică. Este un copil care își dorește să cunoască tainele acestei lumi, iar fără ajutorul pe care l-a primit de-a lungul timpului, Bianca n-ar fi putut vreodată să-și satisfacă această curiozitate. Și să-și cunoască adevăratele puteri!

Urmează noi etape în viața Biancăi. Noi provocări. Noi modalități de terapie personalizată, care să o ajute să se dezvolte în conformitate cu necesitățile vârstei. Ne va fi greu, vom fi puși la mari încercări. Dar dacă am învățat ceva de-a lungul acestor ani este faptul că nimic nu este imposibil – puțin cu puțin se face mult. Și orice donație, orice ajutor indiferent de forma pe care o ia, se dovedește a fi definitoriu pentru a crea, împreună, condițiile de care Bianca are nevoie pentru a crește frumos și armonios.

Mulțumim tuturor celor care au redirecționat 3,5% din impozitul anual datorat din venit. Fără ei n-ar fi fost posibil ca acest copil să continue să zâmbească cu atâta dorință de viață.

Aura, mama Buzurinei

sursă poză: arhivă personală