Forest Gump
În viața fiecărui om există cel puțin un moment când își dorește cu ardoare ca toate lucrurile să intre pe un făgaș normal. O zi în care să răsară soarele și pe strada lui. O zi în care totul să fie bine. Pentru o astfel de zi există Forest Gump – genul acela de film pe care îl poți vedea de zece ori fără să te plictisești, ale cărui replici te urmăresc zile întregi și care pune un fel de ordine în gândurile tale. Dacă lupți și continui să alergi, lucrurile din viața ta se vor așeza la un moment dat.
Forest Gump este un puști orfan de tată, cam încet la minte, suferind de o formă ușoară de poliomelită, un puști care încearcă să își găsească locul. Un loc la școală, în armată, în afaceri… în viață. Capacitățile lui intelectuale nu sunt foarte mari. Însă bunătatatea, naivitatea și viteza cu care aleargă compensează lipsa inteligenței. Așa cum amintește destul de des pe parcursul filmului, prost este cel care face lucruri proaste. Iar lucrurile pe care le face el sunt departe de a fi așa.
Forest Gump este filmul meu pentru zile proaste. Naivitatatea și felul original în care Forest Gump vede lucrurile mă fac să privesc viața dintr-o altă perspectivă. Mersul lui șchiopătat reprezintă sursa de inspirație pentru pașii de dans al lui Elvis Presley. Încrederea neclintită că totul este posibil în viața aceasta, îl fac pe Forest să se lupte pentru viața fiecăruia dintre colegii lui pe frontul din Vietnam, să pescuiască toate fiarele vechi până când dă în sfârșit de crabi, să alerge până la capătul Americii și înapoi, să o iubească pe Jenny necondiționat. În ochii lui, toți oamenii sunt normali, fie că e vorba de președinți de stat, de cântăreți hipioți, de negrii sau de eroi de război. E nevoie să ne aducem aminte și noi acest adevăr din când în când.
Forest Gump este un film despre etichete și despre ruperea lor. Forest – copilul, tânărul, bărbatul cu un IQ scăzut, puțin retard chiar, rupe toate etichetele. Atât în dreptul lui, cât și în dreptul celor din jur. Iubirea vieții lui și soția lui este o femeie cu un trecut scandalos care moare din cauza virusului HIV în cele din urmă. Cel mai bun prieten al lui este un negru (într-o perioadă în care a fi negru era de departe cea mai inconfortabilă identitate pe care o putea avea cineva). Al doilea cel mai bun prieten al lui este un veteran din Vietnam, alcoolic, care se luptă cu toate traumele războiului, dar care își găsește liniștea în cele din urmă. Forest rupe toate etichetele pe care le-am putea avea despre oamenii cu un anumit retard mintal. Pentru că toate calitățile lui depășesc cu mult nivelul IQ-ului.
M-am uitat serile trecute la Forest Gump pentru că am avut nevoie să îmi amintesc că viața este cutia aceea cu bomboane de ciocolată în care găsești și bomboane dulci, și bomboane amărui. Dar e bine să nu uiți că totuși sunt bomboane de ciocolată. Am vizionat acest film pentru că am avut nevoie să îmi amintesc că oricât de grele ar fi unele încercări este nevoie să continui să alerg. Și că alergatul acesta mă ține în viață. Pentru că am avut nevoie să îmi amintesc să rămân deschisă la oportunitățile din jurul meu și să sper că soarele va răsări pe strada mea. Că în jurul meu sunt oameni frumoși care așteaptă să fie descoperiți. Și că normalitatea are incredibil de multe fețe. Și una dintre fețe este cea a lui Forest Gump.
Cristina Neagu, prietena Biancăi
