Ianuarie Început de an nou …
Ianuarie
Început de an nou …
Bucureştiul, orașul meu agitat, acum e amorțit.
Încerc să îmi adun gândurile: oare cu ce să încep?
De când am pornit acest blog, mi-am propus să scriu câteva gânduri în fiecare lună. Un fel de jurnal deschis, transparent, al unei mame de fetiță, un pic altfel decât fetițele obișnuite. De ce? Pe de-o parte pentru mine, un exercițiu de relaxare, lăsându-mi gândurile să alunece pe aceste taste, mintea mea agitată (cine mă cunoaște, înțelege ) începe să se domolească. Pe de altă parte, pentru noi, ca familie, avem astfel o arhivă a ceea ce am trăit și simțit și a putut fi împărtășit de-a lungul unui an. Dar și pentru cei care ne cunosc și vor să știe de noi. Vă deschidem, astfel, sufletele, să ne cunoașteți. Poate că, uneori, textele sunt haotice, nu reușesc să mențin un fir logic al postării și scriu pur și simplu, poate că alteori sunt concisă și ușor de înțeles, vreau să cred că dincolo de ceea ce reușesc sau nu să transmit prin ceea ce scriu, dincolo de imperfecțiunile inerente, vedeți un om, o mamă simplă, de multe ori revoltată, uneori și plânsă, dar în general pozitivă și cu un zâmbet ștrengăresc. Așa că, vă spun cu drag ”bine ați venit și în acest an în micuța noastră căsuță online, site-ul biancaofelia.ro ”. Vă mulțumesc!
Sunt o fire fooooarte comunicativă și sunt conștientă că nu întotdeauna reușesc să comunic eficient, dar mi-am propus să fac tot ce pot în acest an pentru a dezvolta această latură. De asemenea, voi continua să scriu acest jurnal și cred că ușor, ușor textele mele vor fi din ce în ce mai coerente și mai frumoase. Momentan, trebuie să vă mărturisesc că toate textele din Jurnal îmi sunt ”cosmetizate” de o bună prietenă, specialist în comunicare și PR, căreia vreau să-i mulțumesc public pentru susținere. (Specialistul a zâmbit în timp ce corecta această frază. ) Prietenia dublează succesul și înjumătățește eșecul, parcă așa zice Francis Bacon.
În noiembrie, de faimosul Black Friday, mi-am făcut și eu un cadou. Ce credeți? Nu, nu o rochie, nici geantă, nici parfum, ci cărți! Cărți despre dizabilitatea neurocognitivă la copii. Am fost tare bucuroasă să le găsesc le reducere. Mă documentez cât pot de mult despre cum aș putea îmbunătăți calitatea educației speciale pe care Bianca trebuie să o primească. Am să povestesc în lunile care urmează și despre aceste cărți, pentru părinții interesați. Cumva, de la necesitate, acest tip de educație mi-a devenit hobby, chiar urmăresc cu pasiune bloguri de profil și apariții editoriale.
N-am intrat bine în noul an că deja în mintea mea aud un gând: ”Hey, Aura, trebuie să începi să strângi ”formularele vieții” – cum le zice unul dintre voluntarii mei, prieten și rudă, care de câțiva ani se implică în a strânge formulare de la grupul lui de prieteni.” Formularul din impozitul pe venit pentru anul fiscal 2018 de la prieteni, rude, cunoscuți, de la cine poți! Iar! Am obosit! Un alt gând: ”Nu, nu am voie să abandonez.Dacă nu mă mobilizez, nu mai strâng nimic.” Formularul nou 2% a fost publicat în Monitorul Oficial pe 17 ianuarie a.c., căci de câțiva ani se tot modifică. Am făcut lista prietenilor, le-am trimis mesaje, am sunat, am reluat tot ce fac de câțiva ani buni. Numai că de data aceasta trebuie să le strâng foarte repede, căci nu avem prea mult timp la dispoziție. Anul acesta ni s-a cerut să le depunem până la data de 15 martie. Lista celor care au redirecționat către Bianca s-a mai scurtat. Impozitul este acum 2% din 10%, nu din 16% pe venit persoane fizice/anul 2018. Începând cu anul fiscal 2019 ONG-urile vor trebui să se supună mai multor reguli, fapt ce nouă ne va îngreuna situația, în sensul că în loc sa ne concentram pe obiectivele pe care le avem, vom alerga pentru chestiuni birocratice…
Trec printr-una din stările acelea greu de descris. Sunt confuză… Îngândurată. Mă întreb, voi mai putea să o susțin pe Bianca în viitor?! Din păcate, la ora actuală sunt puține servicii specializate în educația copiilor speciali, iar cele care sunt de stat ar trebui reorganizate și readaptate pentru a fi de folos acestor copii.
Mă încercă un sentiment de dezamăgire sfâșietoare …
Mă bucur ca sunt părinți care au inițiative bune și vor să aducă un plus de calitate vieții copiilor și tinerilor cu nevoi speciale, asta mă încurajează să nu abandonez și să-mi mențin convingerea că perseverența în ceea ce crezi și iubești, va schimba totul în bine, cândva.
Închei, mulțumind din toată inima, tuturor celor care, an de an, ați susținut-o pe Bianca prin redirecționarea a 2% din impozitul pe venit și, în măsură în care și în acest an simțiți la fel, vă suntem mai mult decât recunoscători. Majoritatea ne sunteți alături încă de la început (6 ani), alții v-ați alăturat pe parcurs cauzei noastre. Apreciez enorm fidelitatea și consecvența dumneavoastră. Așa cum știți (puteți urmări și pe paginile noastre de Facebook și aici, pe blog), Buzurina mea mică face continuu progrese și comunicarea noastră cu ea este, acum, mult mai bună. Despre lumea noastră specială, plină de semne, simboluri, zâmbete și muzică, vă vom povesti cu altă ocazie.
Gânduri, mamă de Buzurină
sursa poza https://pixabay.com/photos/smile-list-tear-off-happy-joy-4028053/
