Jurnal de Martie: Despre mărțișoare și femei speciale
Jurnal de Martie: Despre mărțișoare și femei speciale
Știați că în Imperiul Roman, Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii? Dar că dacii noștri considerau mărțișoarele amulete și erau purtate până la înflorirea copacilor, iar apoi erau puse pe aceștia, știați? V-ați gândit vreodată la simbolistica firului împletit cu alb și roșu? Există multe legende în jurul firului de mărțișor, una dintre ele este că firul alb reprezintă albul și recele zăpezii, în timp ce firul roșu reprezintă căldura, sângele, simbolul suprem al vieții, arătând spre cele două anotimpuri diametral opuse și amintindu-ne că natura este gata să renască.
Îmi reamintesc cu plăcere și amuzament o întâmplare din liceu. Într-un an, de mărțisor, băieții, colegii noștri de clasă ne-au oferit niște crenguțe cu un fir de mărțisor pe ele. Copile fiind, atunci nu prea ne-a plăcut nouă mărțișorul, am crezut chiar că-și bat joc de noi, dar totuși l-am păstrat până astăzi în cutia cu amintiri din casa părintească și de-abia acum, după atâția ani, citind despre simbolurile mărțișorului la daci, am înțeles darul lor.
Dar Martie nu este numai despre mărțișoare și simboluri, ci este și despre Femeie, minunea purtătoare și dătătoare de viață pe pământ. Adunarea Generală a ONU a stabilit în anul 1975 data de 8 Martie ca Zi Internațională a Femeii. Voi povesti în continuare despre mame pe care am avut ocazia să le cunosc și, în general, despre acelea ”nesupuse”, care au luptat pentru a schimba ceva în spațiul social și au venit în ajutorul celor mai puțin favorizați de soartă.
Prima mamică despre care voi povesti este Beatrice Liliana Iordache, mama Monicăi pe care am cunoscut-o, cred că prin 2014. Pe atunci, Beatrice își promova cursurile pentru mămicile speciale, cursuri care aveau ca scop să le ajute să-și pună în valoare talentele și să își crească puțin veniturile familiei. Am participat la deschiderea acestor cursuri și, ulterior, în iunie 2015 am urmat cursul de competențe antreprenoriale. De asemenea, am fost plăcut surprinsă să descopăr pe site-ul editurii Viața și Sănătate cartea scrisă de Beatrice: „Viața alături de Monica – Recuperarea și reintegrarea unui autist în societate”. Cartea este apărută la editura FDLR în 2016, cuprinde povestea Monicăi, relatată de Beatrice, precum și articole scrise de specialiști care să ne ajute să înțelegem mai bine ce însemnă să crești un copil cu nevoi speciale, cu autism de tip Asperger și cu tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție. Monica are acum 21 de ani și povestea ei a fost preluată și de revista ELLE în numărul din luna martie anul acesta, la categoria SPECIAL. Wow! Ce frumos! Într-o țară care nu este tocmai prietenoasă cu copiii și tinerii cu nevoi speciale, nefiind suficiente programe naționale de educație, putem spune că un copil a reușit datorită unei mame care a luptat neîncetat. Te admir, Monica și te felicit cu toată inima! Bravo, ție și copilei tale!
Cea de-a doua mămică pe care eu o stimez și o simpatizez este Ruxandra, mămica Anei, Olgăi și a lui Petru. Olga, fetița cea mai mare a familie, este un copil special. Părinții ei, au creat platforma on-line www.supereroiprintrenoi.ro cu povești cu și despre dizabilitate. Textele sunt scrise de părinții copiilor cu nevoi speciale, frații sau prietenii lor, ajutați fiind de Ruxandra pentru a da o formă frumoasă textului, dacă este cazul. Ceea ce m-a impresionat la această familie este faptul că ei și-au pus talentele și profesia în slujba altor copii și părinți care au gustat aceeași licoare amară a suferinței. Pornind de la Olga, motorul familiei, Asociației ”Super eroi printre noi”, a lansat pe piața din România o serie de filme – proiecții adaptate copiilor și tinerilor cu nevoi speciale. De asemenea, au organizat în luna iulie a anului trecut prima ediție a Concertului Încetișor pentru Olga și prietenii ei, două ateliere de lectură senzorială și au în plan multe alte proiecte care au ca scop accesibilizarea și incluziunea socială a copiilor cu dizabilități.( Mi-a placut foarte mult workshop-ul ținut de profesor Roger Ideischi din SUA, profesor și director al catedrei de terapie ocupațională de la Universitatea Temple Philadelphia.)
Povestea Olgăi, Monicăi și poveștile multor altor copii speciali ne pun în contact și cu altă realitate decât cea proprie, ne fac mai altruiști, mai buni.
Cred cu tărie că doar prin educație vom putea renunța la prejudecați și vom putea pune bazele schimbării mentalității actuale de respingere, ignorare a acestor copii și a familiilor în care s-au născut.
Prin această filă de jurnal, doresc să las un cuvânt de apreciere pentru mamelor copiilor cu dizabilități, atât pentru cele care au avut tăria de caracter să iasă în față și să ducă și lupta din societate, cât și pentru cele mai timide care sunt în spatele cortinei și abia își duc propria luptă.
8 Martie este ziua noastră, a tuturor, scumpe mame!
Gânduri, mamă de Buzurină
Photo by Torsten Dederichs on Unsplash
