Scrisoare pentru prietenii mei,

Scrisoare pentru prietenii mei,

3 moduri prin care încerci să explici copilului tău de ce copilul meu este diferit

Am observat la prietenii mei de-a lungul timpului, că întâmpină dificulăți, adică nu știu cum să le explice copiilor lor tipici că Bianca, este un copil special. I-am văzut stânjeniți de întrebările copiilor lor și chiar am auzit niște explicații care erau ridicole sau apoape minciuni….

“Ce vrei să le  spun copiilor mei despre Bianca?”

Îi voi aprecia pe acei prieteni care vor  încerca să vorbească cu copiii lor despre Bianca  și îi voi aprecia și mai mult că îmi vor cere opinia pentru a explicarea diferențele …

Singura problema este că nu știu nici eu care este răspunsul ideal. Aș vrea să am cele mai inteligente și prietenoase idei,  perfect ambalate, care să explice copiilor tipici de ce Bianca este diferită și ce înseamna aceasta.

Nu este că nu știu ce ar trebui să spun … problema este că nu știu ce înțeleg copiii. Cu copiii mici de 1-3  ani poate că e mai ușor, dar ce te faci cu copiii mai mari care pun întrebări serioase?

Copiilor care ar încerca să se joace cu Bianca le-aș spune “E atât de distractiv pentru Bianca să se joace cu tine, ea este  atât de bucuroasă că ești prietena ei!”  

Copii probabil  îmi vor răspunde “Ei bine, dacă ea e prietena noastră, de ce nu vorbește cu noi?”

„Hmm, este o întrebare foarte bună.”

Ideea e că nu știu ce înțelege copilul tău. Dar tu înțelegi .  

Tu ești un părinte minunat. Știi cum să răspunzi la stadiul de dezvoltare al copilului tău. Așa că vă pot da câteva sugestii, vă pot spune cum sper că prietenii mei , parinți  vor vorbi despre Bianca.

1. Priviți-o

În primul rând,  copiii o privesc, sunt curioși, dar nu înțeleg de ce o fetiță mare este plimbată în căruț. I-am auzit de multe ori pe copii când trecem pe lângă ei „ Ia uite ce fetiță mare în căruț!”. Știu că mulți părinți sunt îngrijorați de faptul că ai lor copii privesc, arată sau spun ceva care ar putea afecta sentimentele noastre, ale părinților și sincer vă mulțumesc pentru că vă faceți griji. Înțeleg că într-o oarecare măsură vă îngrijorați . Dar educația se face prin exemplu și prin explicații adaptate nivelului de înțelegere al copilului vostru.  Vă mulțumesc pentru faptul că sunteți  conștienți de modul în care copilul vostru va reacționa. Apreciez  îngrijorarea cu privire la sentimentele noastre, însă  vă rog  să NU transmiți mesajul în mod neadecvat copilului pentru a ignora  pe Bianca. Dacă vezi copilul tău care se uită insistent  la Bianca, este șansa ta să modelezi ceea ce vrei să facă, spunând de exemplu  “E o fetiță, hai să vorbim cu ea, să o salutam… Bună!”. Iată un exemplu de cum să îi  împrietenim pe copiii noștri, o relatare a unei mame, la fel ca mine, mama unui copil special.

„Într-o zi Julia  și cu mine am fost la un  magazin alimentar. Acolo ne-am întâlnit cu o mamă care era împreună cu cei doi copii ai ei la cumpărături. Copiii ei o urmăreau pe Julia, așa că mămica și-a lăsat coșul și le-a spus:  “Să spunem „Bună” acestei fete drăguțe!” Apoi a continuat să comenteze pantofii drăguți ai  Juliei și jucăriile pe care le avea în mână; ea chiar a găsit o modalitate de a-și conecta copiii cu Julia spunând ceva despre plimbările în cărucior și că au și ei o jucărie asemănătoare acasă.  A vorbit frumos. Am încercat să plec, dar m-am întors la ea să-i spun: “Trebuie să spun că vă mulțumesc că ați vorbit cu noi și ați fost atât de dulci și interesați, încât a fost așa de frumos”. Și am ajuns să ne îmbrățișăm și să plângem în magazinul alimentar – două mame străine care încercau să facă o treabă bună pentru copiii lor”.

2. Recunoașteți diferențele

În continuare, este bine să recunoașteți diferențele. Bianca  este diferită – nu are sens să se pretindă că nu este. Cred că e foarte confuz pentru copii. Îi poate face să nu aibă încredere în ei înșiși și nu vrem aceasta. Ei văd și experimentează ceva diferit atunci când interacționează cu Bianca.Este bine să recunoști și să vorbești despre asta. Ar trebui să le explicați diferența ceva de genul: “Știi Bianca este diferită că ea nu vorbește cu tine/ca tine, așa cum vorbesc  toți prietenii tăi”. Explicația ta , de părinte poate continua „Deși Bianca  este un pic diferită și ea nu vorbește. Biancăi îi place să se joace cu tine, dar nu poate să-ți spună pe limba ta”. Cred că este cea mai  bună și mai onestă explicație. Copiii apreciază onestitatea noastră – chiar și atunci când nu prea știm cum să le explicăm unele lucruri.

3. Fii pozitiv

În cele din urmă, vă rog, să încercați să introduceți mesajul despre Bianca și diferențele dintre ea și ceilalți într-o notă pozitivă. Putem face ca diferențele să pară a fi înfricoșătoare sau triste sau rele, sau putem face ca diferențele să pară minunate. Și așa schimbăm lumea.

Iată ce mai relatează mama Juliei:

„Într-o seară am primit un mesaj de la  prietena mea, Alicia, era despre fiica ei Makenna, care a îndrăgit-o pe Julia.  Mesajul suna așa “Am auzit-o pe Makenna vorbind cu  băiatul vecinului  despre Julia, i-a spus: “Prietena mea Julia s-a născut cu o posibilitate.” Probabil că m-a auzit spunând cuiva că Julia s-a născut cu un handicap și tocmai a auzit cuvântul “posibilitate“. (în engleză disability= dizabilitate, possibility= posibilitate).E minunat. Este perfect. Născut cu o posibilitate!  Bravo Makenna”.

Aceasta este ceea ce vreau  că transmit prietenilor mei,  să gândească și să spună despre Bianca și diferențele dintre ea și copiii tipici: nu că s-a născut cu o dizabilitate/handicap,  nu că este înfricoșătoare sau tristă, dar că s-a născut cu o posibilitate, cu atâtea posibilități.

Sursa

 https://themighty.com/2015/05/tips-explaining-my-childs-differences-to-your-kids/

Gânduri, mamă de Buzurină