Sindromul 18q

Articol scris de dr. Magdalena Budișteanu, Medic Primar Neurologie Pediatrică – Clinica Neurologie Pediatrică, Spitalul „Prof. Dr. Alexandru Obregia”

Definiție
Sindromul de deleție 18q reprezintă un sindrom de gene contigui; este una dintre cele mai frecvente anomalii cromozomiale, având o prevalență de circa 1 la 40.000 de nou-născuți vii (1).

Aspecte clinice
Fenotipul sindromului de deleție 18q este foarte variabil, fiind caracterizat în principal prin retard mental, statură mică, hipotonie, hipoacuzie, aspecte dismorfice și deformări ale picioarelor. S-au mai raportat nivele scăzute ale imunoglobulinei A, iar în unele cazuri boli autoimune. 80% dintre pacienții cu sindrom de deleție 18q prezintă retard de creștere, iar la un număr mare de cazuri s-a raportat un deficit al hormonului de creștere. Alte manifestări frecvent raportate includ microcefalia, defecte ale palatului, fren scurt, gura „în bot de pește”, fante palpebrale înguste și anomalii ale urechii externe. Anomaliile cardiace sunt observate în 24% dintre cazuri, incluzând defecte septale atriale și ventriculare, precum și stenoză de arteră pulmonară. Defectele scheletice includ scolioza și degetele conice. Funcția cognitivă poate să fie normală sau poate fi afectată până la întârziere severă. Alte anomalii neurologice include nistagmus, convulsii, inabilitate în efectuarea mișcărilor, anomalii difuze ale substanței albe la examenul RMN.

Mod de transmitere
Majoritatea cazurilor sunt sporadice, dar la câteva cazuri izolate a fost raportată și transmiterea autosomal dominantă (2, 3).
Corelații fenotip-genotip Feenstra și col. (4) a realizat corelații fenotip/genotip pentru câteva regiuni critice, incluzând: microcefalia (18q21.33), statura mică (18q12.1-q12.3, 18q21.1-q21.33, și 18q22.3-q23), anomalii ale substanței albe și mielinizare întârziată (18q22.3-q23), deficitul hormonului de creștere (18q22.3-q23), atrezie aurală congenitală (18q22.3). Întârzierea mentală este ușoară la pacienții cu deleție distală până la 18q21.33 și severă la pacienții cu deleții proximale până la 18q21.31. Regiunea critică pentru fenotipul critic 18q- este o egiune de 4.3 Mb la nivelul 18q22.3-q23.

Diagnostic
Pentru evidențierea deleției cromozomului 18q se pot folosi studii de citogenetică clasică (cariotip) și moleculară (FISH, aCGH), care pot evidenția mărimea anomaliei cromozomiale, precum și existența anumitor rearanjamente mai complexe care implică cromozomul 18q.

Management
Pacienții cu sindrom de deleție 18q trebuie evaluați de o echipă multidisciplinară care să includă pediatru, neurolog pediatru, psiholog, endocrinolog, oftalmolog, ORL-ist, kinetoterapeut, genetician. În funcție de problemele clinice constatate la prima vizită, se stabilește planul de intervenții, care poate să includă fizioterapie, logopedie, ergoterapie, corecție a defectelor de vedere etc.  Pacienții trebuie reevaluați periodic (o dată pe an), în funcție de manifestări și de evoluția clinică. Unele studii au arătat că tratamentul cu hormonul de creștere (GH) la pacienții cu deleție 18q poate ameliora creșterea, poate îmbunătăți QI-ul nonverbal și poate de asemenea să modifice timpul de relaxare T1 în anumite arii ale creierului (5).

Bibliografie
1. Andler W, Heuveldop A, Polichronidou T – Endokrinologische storungen bei Deletionen des chromosomes 18. Mschr Kinderheilk 1992; 140:303-306 Fryns JP, Logghe N, van Eygen, M et al – 18q- syndrome in mother and daughter. Europ J Pediat 1979; 130:189-192 1.
2. Chen CP, Lin SP, Chern SR et al – Direct transmission of the 18qsyndrome from mother to daughter. Genet Counsel 2006; 17:185-189
3.Feenstra I, Vissers LELM, Orsel M et al – Genotype-phenotype mapping of chromosome 18q deletions by highresolution array CGH: an update of the phenotypic map. Am J Med Genet 2007; 143:1858-1867
4. Cody JD, Hale DE, Brkanac Z et al – Growth hormone insufficiency associated with haploinsufficiency at 18q23. Am J Med Genet 1997; 71:420-425 5.